... incepi prin a-l repara. Drumul asta, pe care il vedeti si in pozele facute inainte sa-l reparam, ne-a chinuit tare mult. La drumuri nu ne bagaseram vreodata si ni se parea o chestiune de nerezolvat. Poate ca era mai simplu ca grijile acestea sa ne fi lovit inainte sa ne hotaram asupra locului, dar ... n-a fost sa fie. Noi, caposi si sentimentali, am perseverat in a ne agata de locul asta, pentru farmecul si vraja cu care ne-a ametit. In primul rand, i-am anuntat pe cei de la primarie ca ne apucam, de nebuni, de reparatii. Ma rog ... drum e mult spus. Drum fusese candva dar, ca orice lucru care n-a fost ingrijit zeci de ani de zile, devenise o palida amintire a ceea ce-a fost candva si o vaga sugestie spre ceea ce-ar fi putut sa fie. Nu numai ca ni s-a dat ok-ul, dar cei de acolo au si venit la fata locului; cand unul, cand altul. Fiecare a venit cu sacul plin cu multe sfaturi si ceva cu entuziasm. In caz ca va intrebati, nu, nu este o comuna de drumari, unde toti fac asta de dimineata pana seara. Numai ca noi am luat de bun ce zicea fiecare si, odata cu ridicarea nivelului de incredere cum c-o s-o dovedim si p-asta, a scazut - proportional - puterea de a decide pe ce directie s-o luam. Viata e mai complicata cand vrei sa faci un drum si-ti cauti directia :) Asa ca am spus stop si am inceput sa ne adunam noi gandurile, intre noi. Am inceput, scolareste, sa invatam despre drumuri; despre drumuri de acces cu trafic redus, in panta si aranjate asa, pe o coasta. Ca norocul, internetul asta mare avea, din nou, exact informatia ce ne trebuia. Dupa aceea am intrebat, in stanga si in dreapta, sa ne lamurim cat mai bine. Am avut si un drumar adevarat pe-acolo dar ... linistea ne-am gasit-o doar cand, tot scolareste, cu hartia & creionul in fata (de fapt ...asta este, mai degraba, o licenta artistica - adevarul este ca am folosit SketchUp) ne-am facut temele noi insine. Si-odata ce-am inceput a invata, parca nu mai erau toate asa de nedeslusit. Pana la urma ... nu eram nici primii, nici ultimii care sa-si faca drum spre casa.
Si uite-asa, cu proiect, plan si perseverenta ...
1. Am scapat de niste bolovani mari (dintre care unul, aproape rotund, cred ca avea peste 1m diametru) ca sa putem gasi planeitatea, de mult timp pierduta, a bietului drum.
2. Am latit cu vreo jumatate de metru accesul jos, la intrarea pe drum, fiindca era cam inghesuit acolo. Am latit drumul facand, practic, un fel de podet din beton armat, sprijinit pe drumul vechi si pe niste stalpi, in afara lui.
3. Am construit niste gabioane care sa sustina partea din drum pe care apele scurse de sus, de pe munte, o rupsesera. Cu ocazia asta am bagat si o teava de subtraversare, ca sa protejam drumul. Teava asta este alimentata din bazinul in care captam apa scursa, prin drenurile naturale, pe langa drum; drenuri naturale - o denumire mai pompoasa pentru niste santuri umplute cu piatra invelita in geotextil.
4. Am decoperatat drumul astfel incat sa inlaturam, in totalitate, stratul vegetal. 5. Am cilindrat si acoperit cu geotextil, dupa care s-au pus vreo 30cm de cm de piatra care, din nou, a fost cilindrata.
6. Pe margini, acolo unde am taiat din panta, am construit ziduri de taluzare din zidarie moarta, din bolovani de rau, fara mortar. Tot pe margini, am facut si drenurile pomenite mai sus. Acum, cand pun toata epopeea asta in cateva cuvinte, pare chiar simplu. De fapt, nici n-a fost cine stie ce complicat. Dar nu a fost nici usor. Si poate ca unele lucrari s-ar fi putut face cu niste eforturi mai bine organizate. Si poate ca unele lucrari (alea de s-au facut cand noi nu eram pe-acolo) ar fi putut fi facute si mai bine. Nu-i bai. Ulterior, drumul asta a suportat toate utilajele grele care au urcat pe-acolo, pe la noi. Le-a suportat, dar nu cu placere. Si, ca sa ne arate asta, s-a lasat, in forma de sleauri, pe unde i-a venit. Asta dupa ce, mai intai, a incercat sa ia captiva o masina cu beton, inlantuindu-i o roata. Pana la urma, am dat la pace. Noi ca o sa-l mai ingijim, el - drumul - ca ne lasa sa ne facem treaba.
Lasand gluma la o parte, adevarul este ca un drum - practic - nou, precum acesta, nu-i stabil pana ce nu il calca niste utilaje mai adevarate. Dupa o vara in care au urcat pe el betoniere si masini cu pietris sau nisip, a inceput sa se aseze. Urmeaza sa-i mai aplicam niste pietris si cilindrare, in curand, caci a trecut o iarna peste el. Dupa aceea va fi numai bun sa-l folosim in vara asta. Iar de finalizat, probabil ca-l vom finaliza abia dupa ce terminam toate lucrarile mari.
... si-am incalecat pe-o sa ... si v-am spus povestea drumului...
M. P.S. Toate lucrarile facute, chiar daca in buna credinta, trebuie aprobate de catre forurile in masura s-o faca. Cu aceasta ocazie, aflati si ce anume va trebuie, din punct de vedere al autorizarii, coordonarii, etc. unei astfel de lucrari; cine, cum si ce.
sursa fotografiilor: arhiva personala